b;HTTP-nu este static
HTTP-ul nu este static
Spre deosebire de FTP, care furnizeaza o conexiune continua pana la aparitita unei erori sau pana cand se paraseste conexiunea, HTTP nu este static. Cu alte cuvinte, browserul si serverul trebuie sa stabileasca, si mai tarziu sa intrerupa, o conexiune de retea pentru fiecare operatie HTTP.
Exemplu : Cand ne conectam la un site Web, browserul si serverul creaza o conexiune care permite serverului sa transfere catre browser o copie a fisierului HTML. Dupa ce browserul receptioneaza fisierul, serverul intrerupe conexiunea. Daca browserul trebuie sa transfere si un fisier grafic in timp ce analizeaza sintactic fisierul HTML, este necesara crearea unei alte conexiuni.
O singura operatie HTTP se numeste tranzactie. HTTP utilizeaza o conexiune TCP/IP care este intretinuta numai pe durata unei singure tranzactii. Nici browserul (clientul) nici serverul nu sunt responsabile cu memorarea ultimei stari a unei conexiuni. Apelarea unei legaturi hipertext va implica ca browserul sa treaca de la un site la altul. Stiind ca oricand se poate utiliza o hiperlegatura pentru a parasi site-ul, serverul presupune ca s-a parasit site-ul si intrerupe conexiunea. Daca "se ramane in site", serverul creaza o noua conexiune. Daca se iese ("se paraseste site-ul"), serverul nu are nimic de facut deoarece conexiunea este deja intrerupta. Eliberarea conexiunilor in acest mod permite serverului sa raspunda si altor clienti, determinand cresterea eficientei.
Recent, s-a experimentat totusi, pe servere, o tehnica de ascundere a conexiunilor (connection caching), prin care un server nu inchide conexiunea imediat dupa furnizarea raspunsului. Prin operatia de "ascundere" a conexiunii respective, serverul poate raspunde rapid unui client daca acesta "reviziteaza" locatia. Datorita faptului ca site-urile Web devin tot mai complexe, oferind utilizatorilor tot mai multe legaturi "locale" tehnica de ascundere a conexiunii (pentru legaturile locale cunoscute) va imbunatati performantele.
Spre deosebire de FTP, care furnizeaza o conexiune continua pana la aparitita unei erori sau pana cand se paraseste conexiunea, HTTP nu este static. Cu alte cuvinte, browserul si serverul trebuie sa stabileasca, si mai tarziu sa intrerupa, o conexiune de retea pentru fiecare operatie HTTP.
Exemplu : Cand ne conectam la un site Web, browserul si serverul creaza o conexiune care permite serverului sa transfere catre browser o copie a fisierului HTML. Dupa ce browserul receptioneaza fisierul, serverul intrerupe conexiunea. Daca browserul trebuie sa transfere si un fisier grafic in timp ce analizeaza sintactic fisierul HTML, este necesara crearea unei alte conexiuni.
O singura operatie HTTP se numeste tranzactie. HTTP utilizeaza o conexiune TCP/IP care este intretinuta numai pe durata unei singure tranzactii. Nici browserul (clientul) nici serverul nu sunt responsabile cu memorarea ultimei stari a unei conexiuni. Apelarea unei legaturi hipertext va implica ca browserul sa treaca de la un site la altul. Stiind ca oricand se poate utiliza o hiperlegatura pentru a parasi site-ul, serverul presupune ca s-a parasit site-ul si intrerupe conexiunea. Daca "se ramane in site", serverul creaza o noua conexiune. Daca se iese ("se paraseste site-ul"), serverul nu are nimic de facut deoarece conexiunea este deja intrerupta. Eliberarea conexiunilor in acest mod permite serverului sa raspunda si altor clienti, determinand cresterea eficientei.
Recent, s-a experimentat totusi, pe servere, o tehnica de ascundere a conexiunilor (connection caching), prin care un server nu inchide conexiunea imediat dupa furnizarea raspunsului. Prin operatia de "ascundere" a conexiunii respective, serverul poate raspunde rapid unui client daca acesta "reviziteaza" locatia. Datorita faptului ca site-urile Web devin tot mai complexe, oferind utilizatorilor tot mai multe legaturi "locale" tehnica de ascundere a conexiunii (pentru legaturile locale cunoscute) va imbunatati performantele.